Afecțiuni ale ochiului la pacienții cu Miastenia Gravis

Miastenia Gravis este o afecțiune autoimună, neuromusculară, caracterizată prin asocierea de slăbiciune musculară , oboseală musculară și prezența anticorpilor anti-receptori pentru acetilcolină, o substanță care asigură transmiterea influxului nervos de la nerv la mușchi, adica să activeze mușchiul.

Cele mai frecvente simptome sunt: ptoza palpebrală (pleoapă coborâtă), diplopie (vedere dublă) și slăbiciune musculară după exercițiu fizic. La aproximativ 40-80% din pacienți sunt afectați mușchii globului ocular.

 Principalele manifestări oftalmologice la pacienții cu miastenia gravis sunt glaucom, cataractă și uscăciune oculară.

         Glaucomul cortizonic este o boală gravă, care poate duce la pierderea vederii. Tratamentul sistemic, adica pastile sau injectii cu corticosteroid pe termen lung și în doze mari poate duce la creșterea presiunii intraoculare ,fapt care deteriorează nervul optic, consecința fiind pierderea lentă și ireversibilă a vederii. Riscul creșterii presiunii depinde de striuctura chimică a steroidului, doza, frecvența și durata tratamentului

Mecanismul cel mai frecvent incriminat este scăderea facilității la scurgere a umorii apoase (lichid) din ochi.

Se recomandă:

• monitorizarea pacienților aflați sub terapie de orice tip cu corticosteroizi;
• scăderea dozei unde este posibil;
• medicație hipotensoare topică (analogi de prostaglandiner, betablocanti);
• tratament chirurgical: trabeculoplastia laser argon, trabeculectomia sau implantatrea de dispozitive de drenaj.

Cataracta cortizonică

Apare în urma tratamentului prelungit cu cortizon administrat pe cale generală. O doză de 10-20 mg prednison administrat mai mult de 1 an poate determina opacități cristaliniene, adica debut de cataractă.

Se manifestă prin scăderea progresivă a vederii, de obicei bilateral.

Singura metodă de a trata cataracta este intervenția chirurgicală. Se efectuează sub anestezie locală, se înlocuiește cristalinul natural opacifiat  din interiorul ochiului cu un cristalin artificial, monofocal  sau multifocal.

O mare parte din pacienții cu miastenia gravis prezintă un deficit lacrimal apos ( sindrom de ochi uscat), care se manifesta subiectiv prin: senzatie de nisip sau praf în ochi, senzația de arsură la nivelul ochilor, episoade de lăcrimare excesivă alternează cu perioade în care ochii sunt foarte uscați, sensibilitate la lumină, aceste simptome fiind exacerbate în mediul uscat și cu fum, medii supraîncălzite, utilizarea computerului, cititul excesiv.

Se recomandă folosirea lacrimilor artificiale, de preferat fără conservanți, utilizarea dopurilor de silicon (care sunt fixate de catre medicul oftalmolog la nivelul punctelor lacrimale, care au rolul de a astupa orificiul respectiv împiedicând astfel lacrimile sa se scurgă de pe suprafața ochiului), agenți antiinflamatori.

In concluzie, recomandăm tuturor pacienților diagnosticați cu Miastenia Gravis să efectueze un consult oftalmologic  o dată pe an,  pentru a putea diagnostica și trata în timp util afecțiunile oftalmologice apărute.

Atentie: Indicatiile medicale nu inlocuiesc consultul!

Dr.Mircea FILIP
Conf.Univ., Medic primar oftalmolog
Doctor in stiinte medicale
F.E.B.O.
Assoc.Prof.,M.D; PhD;F.E.B.O.
www.amaoptimex.ro

www.cataracta.ro