Am reusit sa ma imprietenesc cu boala
2 martie 2016
Miastenia mi-a adus multe lucruri bune
2 martie 2016
Numele meu este Alina si sunt o femeie de 35 ani! Sunt o femeie puternica si care a reusit in viata, cu propria afacere. Mi-am dorit din suflet sa am afacerea mea pentru a fi independenta. Pentru a obtine aceasta independenta am invatat mult, am muncit si mai mult si am sacrificat multe, dar am reusit sa o obtin! Sunt o femeie implinita, care si-a realizat visul!
Cea mai mare realizare a vietii mele este cariera mea profesionala!
Acum, ca m-am realizat profesional, este pentru prima data in viata mea cind imi doresc un copil. Poate ca este si pentru prima data cind am gasit barbatul in care sa am incredere deplina ca va fi un tata extraordinar! Vestea cea mare vine repede! Ma bucura nespus de mult si sunt in culmea fericirii!
Sunt insarcinata!
Dar o data cu vestea cea mare incep sa apara si problemele mele de sanatate. La inceput am crezut ca sunt reactii normale ale corpului meu la sarcina. Am inceput sa fiu foarte obosita, sa dorm foarte mult, sa nu ma simt bine in general! Greturi nu aveam, dar nici nu mai puteam minca nimic!
Am mers la doctorul ginecolog cu inima strinsa! M-a trimis sa imi fac mai multe investigatii pentru a vedea ce am si daca pot pastra sarcina sau nu! Nu era pentru prima data cind aveam astfel de simptome, cu un an in urma fusesem diagnosticata cu pareza faciala si luasem cortizon. Eram disperata! Imi doream acest copil mai mult decit orice pe lume! Citeam cu disperare pe internet sa aflu ce am, in functie de simptome! Mi-am da seama din ce am citit ca este ceva neurologic! Asa ca am mers la un neurolog de la o clinica particulara din Bucuresti!
Doctorul neurolog mi-a spus ca “banuieste” ce am si imi da o veste care ma loveste ca un traznet!
Nu pot duce sarcina la bun sfarsit pentru ca doctorii nu imi garanteaza ca voi supravietui! Iar daca eu voi supravietui, copilul va mosteni aceasta boala “cumplita” a mea!
Aceasta veste m-a terminat si fizic si psihic si moral! M-am intors acasa devastata! In scurt timp, simptomele s-au inmultit, iar starea mea a inceput sa se agraveze!
Am stat de vorba cu sora mea care locuia deja de cativa ani in SUA, California. Ea mi-a spus: “Nu mai umbla prin Romania pe la doctori! Urca-te in avion si vino aici! Aici trebuie sa aflam ce boala ai si daca poti duce sarcina la bun sfarsit!“. Am hotarit amindoua ca trebuie sa fac acest lucru cit mai urgent posibil, cit mai sunt in stare sa zbor cu avionul.
De felul meu sunt o persoana foarte ambitioasa si imi pun toate resursele la bataie pentru a-mi atinge scopul! Dar de data aceasta, corpul meu nu era una dintre resursele mele, ci din contra: corpul meu mi se impotrivea! Dar imi doream acest copil mai mult decit orice pe lume, eram in stare de orice sacrificiu!
Nu va puteti imagina cum a fost pentru mine zborul de la Oradea la San Francisco! Fizic, ma simteam ingrozitor! Cu toate ca nu puteam minca, vorbi, misca sau chiar respira, acest zbor mi s-a parut minunat!
Era zborul meu catre mai bine, catre optimism, catre speranta, catre viata copilului meu si poate si a mea!
Si aceasta speranta a venit in spitalul Stanford din California, atunci cind doctorul neurolog de acolo mi-a spus ca am Miastenia Gravis, o boala cronica, nevindecabila, dar nu atit de “cumplita”! Dar vestea cea mare a fost alta!
Voi putea fi mama! Pot avea copii! Copii mei vor fi sanatosi!
Mi-a explicat foarte clar cum stau lucrurile: miastenia gravis este o boala autoimuna care nu se mosteneste, deci nu exista nici un risc pentru copilul meu de a avea aceasta boala! Poate doar in primele zile de la nastere ar putea avea mici simptome, cit timp traieste cu anticorpii mamei. Mi-a spus ca daca voi rezista fara tratament medicamentos pina in luna a patra de sarcina, atunci voi avea un copil sanatos!
Si eu si sora mea am fost extrem de fericite pentru ca in sfarsit am un diagnostic, un tratament si speranta la viata! La viata mea si a copilului meu!
Nici nu mi-am pus vreo clipa problema ca nu voi rezista aceste 4 luni de sarcina fara tratament, pentru ca imi doream acest copil cu ardoare si eram in stare de orice sacrificiu pentru el si binele lui! Si am rezistat: fara sa pot inghiti, fara sa ma pot misca foarte mult, fara sa fiu in stare sa ma mai ridic din pat, fara sa pot respire aproape! Desi slabisem foarte mult, burtica mea crestea! In toata aceasta perioada am avut parte de tot sprijinul si incurajarea Domnului Doctor Horhoianu, care pe linga faptul ca este un doctor excelent, este si un om extraordinar!
Au trecut cele 4 luni, am inceput sa iau tratatmentul prescris. Au trecut si urmatoarele 4 luni. Si am nascut prin cezariana un baiat de 3 kg si 50 cm care a luat nota 10 la nastere!
Sunt mama! Cea mai mare realizare a vietii mele este fiul meu!
…dupa 10 ani
Numele meu este Alina si sunt o femeie de 45 ani. Sunt o femeie de afaceri de success, care munceste mult, dar cu drag pentru ca ii place foarte mult ceea ce face! Sunt independenta din multe puncte de vedere: profesional, economic, social, financiar! Am un fiu care in curind va implini 10 ani! Fiul meu este perfect sanatos, invata foarte bine si este un mare iubitor si practicant de sport! Sunt tare mindra de el!
…Dar si mai mindra sunt de mine! Nu am mai facut nici un puseu de 7 ani, nu mai iau tratament medicamentos, ma simt bine si am o conditie fizica buna! Am invatat sa imi manageriez boala. Acum o conduc eu pe ea, nu mai ma conduce ea pe mine! Mi-am castigat independenta si fata de miastenia gravis!
Ba mai mult, datorita ei am ajuns la Parlamentul European de la Bruxelles, datorita ei am cunoscut oameni minunati, datorita ei am putut ajuta oamenii din jurul meu, datorita ei am invatat foarte multe, datorita ei duc o viata sanatoasa, datorita ei am crescut din multe puncte de vedere si m-am dezvoltat si am evoluat!
Cea mai mare realizare a vietii mele sunt EU!
Publicata de Alina S.
