Cea mai mare realizare a vietii mele…
2 martie 2016
Iubirea schimba totul
2 martie 2016
Din 2008 pana in 2011 am avut foarte multe momente cand imi uram soarta si am trecut prin toate fazele grele ale bolii. Din 2011 insa am trecut pe medrol si viata mea s-a schimbat. Din 2012 pana in prezent sunt pe 4 mg de medrol si 2-3 comprimate de mestinon.
Pana in 2011 nu ieseam singura din casa, faceam niste atacuri de panica groaznice, prima mea iesire din casa singura a fost ca am dus gunoiul si ca am coborat 1 etaj singura. M-am simtit cea mai curajoasa femeie din lume, asa ca ne trebuie curaj.
In cazul meu psihicul conteaza cel mai mult, intotdeauna am avut sustinerea sotului meu, si acum datorita fetitei noastre de 1 an am uitat de miastenie.
Datorita miasteniei am cunoscut oameni de valoare. Am multe persoane cu miastenie care au devenit prietenii mei, ne sunam de Paste, de Craciun, de zilele noastre de nastere si ne incurajam reciproc, ne incurajam in momente grele si ne bucuram de momentele frumoase. Cel putin acum, de cand sunt mama, vorbim foarte mult de copiii nostrii.
Am invatat sa mananc sanatos si eu si familia mea, am invatat sa gatesc fara sare, sa descopar condimentele, am invatat sa citesc etichetele.
Am invatat sa traiesc clipa sa ma bucur de orice mica realizare, chiar si urcarea unei trepte. Primul meu traseu montan l-am facut de cand sunt miastenica si acest lucru m-a incurajat sa tot fac trasee cu dificultate medie. Am facut city-breakuri de 10 km pe zi, recunosc oboseam de credeam ca a doua zi nu mai pot face nimic dar cu odihna buna o luam de la capat. Astazi am o medie de 4 km pe zi, cad franta de oboseala dar reusesc sa ma refac jucandu-ma cu fetita noastra, dorm odata cu ea ziua si am invatat sa mai las curatenia si alte lucruri care imi luau timp si ma oboseau si sa imi petrec majoritatea timpului cu fetita noastra.
Am invatat sa fac bijuterii manual (habar nu aveam ca pot face asa ceva), am inceput sa organizez evenimente caritabile pentru copii in perioada Craciunului.
Miastenia m-a invatat sa traiesc frumos clipa. Mai am si eu momentele mele de descurajare dar imi revin repede cand vad ca oameni apropiati mie relativ sanatosi, au mai multe probleme de sanatate decat mine.
Ma bucur ca miastenia nu doare, si nu imi este frica de medrol, cu toate efectele lui adverse.
In toamna o sa ma operez de cataracta, am osteopatie si cine stie ce voi mai aduna de-a lungul timpului. Singura mea frica legata de miastenie este sa nu fac vreo criza si sa nu se tratateze gresit sa imi dea complicatii, atat.
Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru familia mea si toate lucrurile frumoase de care am parte.
Multumesc foarte mult asociatiei pentru sprijinul acordat prin sustinerea si sfaturile de care avem parte.
Multumesc prietenelor mele miastenice pentru sfaturi si sustinere morala (multumirile mele suna a la Oscar, dar sunt multumiri sincere). Cu toate relele miasteniei tot ma simt norocoasa.
Multa sanatate tuturor si curaj!
Postata de Nicoleta
