Miastenia Gravis, boala invizibila
28 februarie 2016
Dragostea pentru arta si oameni mi-a schimbat viata
28 februarie 2016
Sunt si cateva lucruri bune de cand am fost nevoita sa ma pensionez pe caz de boala. Fiind nevoita sa stau mai mult in casa si nu am mai putut depune efort ca altadata si m-am gandit ca ar trebui sa mi gasesc totusi ceva de facut. Asa ca am inceput sa pictez, la inceput pe foi de desen iar pe urma mi-am cumparat sevalet, culori si cred ca toata gama de pensule. Pentru mine este un mod placut de a-mi petrece vremea, indeosebi iarna si cand nu pot iesi din casa, sau cand am stari mai putin bune.
M-a intrebat odata un medic cum este acum de cand am MG si fara sa stau pe ganduri i-am zis ca intr-un fel imi este de zece ori mai bine. Nu stiu daca m-a inteles pe moment.
Datorita acestei boli am avut ocazia sa intalnesc mai multe persoane cu MG, persoane minunate care m-au ajutat foarte mult cu sfaturi atunci cand am avut mai multa nevoie de cineva care sa ma inteleaga. Intotdeauna mi-au raspuns la telefon si mi-au vorbit cu multa caldura si rabdare.
Dar in mod special m-am bucurat pentru ca am cunoscut o persoana care are MG, iar atunci cand am fost in puseu a venit la mine si m-a ajutat si invatat cum sa ma descurc cu MG si cum sa reusesc sa depasesc momentul, pentru ca atunci era aproape de neconceput pentru mine ca voi fi nevoita sa-mi schimb total stilul de viata. De atunci i-am zis ca este ingerul meu pazitor. Niciodata nu voi avea cum sa-i rasplatesc lucrul acesta.
Cam aceasta este povestea mea de cand am MG. Va doresc multa sanatate!
Publicata de Monica I.
